Piața imobiliară rămâne un punct de interes major pentru companiile care doresc să își consolideze sau extindă activitatea, însă cadrul fiscal în schimbare obligă antreprenorii să își regândească strategiile.
Deși majorarea impozitului pentru clădirile rezidențiale deținute de persoane juridice a fost amânată, direcția este clară, iar anul 2027 devine un reper important pentru deciziile de investiții.
În prezent, clădirile rezidențiale aflate în proprietatea firmelor beneficiază de un regim de impozitare relativ redus. Acest regim va fi eliminat, iar din 2027 aceste imobile vor fi tratate fiscal similar clădirilor nerezidențiale.
Ce se va schimba ? Cota de impozitare va porni de la 1,3% și va putea ajunge până la 2,6%, în funcție de hotărârile autorităților locale. Pentru companii, această schimbare nu este una minoră. Impozitul anual pe clădiri devine o cheltuială recurentă semnificativă, cu impact direct asupra cash-flow-ului și asupra randamentului investiției imobiliare.
Baza de calcul crește înainte de aplicarea noilor cote
Chiar dacă noile cote de impozitare vor intra în vigoare abia din 2027, un alt element important va produce efecte mai devreme. Începând cu 2026, valoarea standard pe metru pătrat utilizată la calculul impozitului pe clădiri va crește considerabil. Pentru construcțiile din beton, valoarea de referință aproape se triplează față de nivelul actual.
Această majorare a bazei de calcul va conduce automat la impozite mai mari, indiferent de cota aplicată. Astfel, costurile încep să crească încă din 2026, iar companiile trebuie să includă acest aspect în bugetele și proiecțiile financiare.
De ce structura de finanțare contează mai mult ca înainte
În acest context, decizia de a achiziționa un imobil pe persoană juridică nu mai poate fi analizată exclusiv prin prisma prețului de cumpărare sau a dobânzii aferente unui credit de investiții. Structura fiscală pe termen mediu și lung devine un criteriu esențial.
Tot mai multe companii încep să analizeze leasing imobiliar persoane juridice ca alternativă la achiziția directă. Leasingul imobiliar presupune ca proprietarul legal al imobilului să fie compania de leasing pe durata contractului, în timp ce firma utilizatoare are drept de folosință și, de regulă, opțiunea de cumpărare la final.
Această structură juridică diferită poate influența modul în care este tratat impozitul pe clădire, însă avantajele nu sunt automate și nu se aplică în toate cazurile.
Impozitul pe clădire, un detaliu contractual esențial
Un aspect adesea trecut cu vederea este faptul că tratamentul impozitului pe clădire diferă de la un contract de leasing la altul. În funcție de compania de leasing și de clauzele contractuale:
- impozitul poate fi achitat de compania de leasing, ca proprietar legal al imobilului;
- sau poate fi transferat către utilizator, sub formă de cost suplimentar inclus în contract.
Această diferență are un impact direct asupra costului total al utilizării imobilului și trebuie analizată înainte de semnarea contractului. Din acest motiv, leasingul imobiliar nu trebuie privit ca o soluție standard, ci ca un instrument care necesită evaluare atentă.
De ce perioada 2025-2026 este una de pregătire
Chiar dacă impactul major al noilor reguli fiscale va fi resimțit din 2027, deciziile luate în perioada următoare vor influența semnificativ costurile viitoare. Companiile care planifică achiziții imobiliare în următorii ani trebuie să includă în analizele lor:
- creșterea impozitului anual;
- majorarea bazei de calcul;
- diferențele dintre achiziția directă și leasing;
- impactul asupra cash-flow-ului pe termen lung.
Pentru mediul de afaceri din orașe cu o piață imobiliară activă, aceste aspecte devin cu atât mai relevante. Planificarea din timp poate face diferența dintre o investiție sustenabilă și una care generează costuri neprevăzute.
O decizie care ține de strategie, nu doar de finanțare
În noul context fiscal, leasingul imobiliar începe să fie analizat nu doar ca alternativă de finanțare, ci ca instrument de structurare a investiției. Diferențele dintre credit și leasing nu mai țin exclusiv de dobândă sau de avans, ci de modul în care sunt distribuite costurile fiscale pe durata utilizării imobilului.
Pentru companiile care privesc investițiile imobiliare pe termen lung, anul 2027 nu este doar o dată din calendar, ci un punct de referință care impune o abordare mai atentă și mai bine fundamentată a deciziilor financiare.